„Succesul, bucuria și împlinirea nu vin dintr-o destinație — ele vin din călătorie și din evoluție.”

De câteva zile am avut gripă și, cât de incomod a fost, mi-a oferit ceva neașteptat: frumusețea oportunității de a încetini. A trebuit să accept că nu pot răspunde instant nevoilor clienților mei sau să îi tratez ca prioritate. În schimb, creez spațiu pentru mine.

Și ce se întâmplă când te oprești și creezi spațiu pentru tine? Începi să îți auzi cu adevărat gândurile.

Știu acest adevăr de mulți ani: atunci când treci de la reacție la pauză și răspuns conștient, acolo se află răspunsurile tale. Acolo începe transformarea ta. Și eu, adesea, mă pierd în ritmul „a face și a realiza”. Este ușor — mai ales cu o minte antreprenorială. Dar sunt recunoscătoare pentru instrumentele care mă readuc la mine. Întotdeauna există ceva în realitatea mea care îmi reamintește să fac pauză și să ascult interiorul.

La suprafață, mulți dintre noi credem că putem avea totul — dar în adâncul nostru, credințele inconștiente lucrează în direcții diferite. Acestea sunt cele care sabotează rezultatele, adesea fără să ne dăm seama.

Văd acest lucru și în munca mea cu clienții. Când ajungem la întrebarea de bază — „Care este credința pe care o ții chiar acum, în acest moment, în această situație?” — instinctul inițial este de obicei să fugim.

De ce este important? Poți să te gândești: „Nu ai o baghetă magică care să îmi transforme situația? Nu ai metoda promovată „one-size-fits-all” în care să îmi spui ce să fac și rezultatul să aducă mari recompense?”

Nu. Dar îți voi spune asta:
„Oportunitatea este ratată de majoritatea oamenilor pentru că este îmbrăcată în salopete și arată ca muncă.” – Thomas Edison

Este muncă — dar un alt fel de muncă. O muncă care te ajută să îți redirecționezi atenția și intenția către rezultate mai mari, autentice și mult mai recompensatoare.

Povestea mea și întrebarea care a schimbat totul:

Această reflecție a fost declanșată de o întrebare care a apărut în conștiința mea dimineață:
„Sunt demn/ă să am totul?”

Chiar înainte să fac gripă, am spus „da” pentru un nou demers — unul care aduce schimbări în multe domenii ale vieții mele, inclusiv în spațiul în care trăiesc.

Cei care nu mă cunosc, trebuie să știți că am plecat de acasă la 7 ani și nu m-am mai întors niciodată. Așa că, de când mă știu, încerc să creez un spațiu care să se simtă din nou ca acasă. Și aici se activează sistemul meu nervos în atât de multe moduri. În timp, am învățat că „acasă” este un sentiment pe care îl construiești în interior — și de acolo se exprimă în exterior, prin nivelul tău de conștiință.

Și iată-mă din nou: în fața unei alte oportunități minunate. Și, încă o dată, viața mă învață să las să plece și să primesc.

De fiecare dată când simt că „am ajuns”, viața îmi trage covorul de sub picioare și spune:
„Lasă să plece, Raluca. Este timpul să ai încredere.”

În această dimineață, am simțit chemarea să particip la o clasă de yin yoga cu profesorul meu preferat, Travis Eliot — și vă spun, acest om le are pe toate: înțelepciune, flux, energie, inspirație, echilibru.

În timpul acelor mișcări lente, conștiente, ceva s-a schimbat. Brusc m-am văzut în acest nou spațiu — în oportunitatea pe care am creat-o. M-am văzut acolo, înconjurată de tot ceea ce am vizualizat. Nimic nu lipsea.

Și în timp ce priveam în jur, această întrebare a apărut:
„Sunt demn/ă să am totul?”

Ai puterea de a alege

Avem milioane de gânduri în fiecare zi. Dar adevărata putere începe în abilitatea de a fi prezent și de a accepta propriile gânduri — și de a alege ce vrei să crezi. Nu îți fie frică de gândurile tale. Lasă-le să vină, lasă-le să fie — și apoi alege, cu inima, ceea ce îți dorești cu adevărat.

Și ce am învățat este asta:

Succesul, bucuria și împlinirea nu vin din destinație — vin din călătorie și din evoluție.

Nu creștem în zona noastră de confort. Și tocmai de aceea ni se prezintă atâtea situații — de la afaceri la viața personală — care ne provoacă, ne împing, ne declanșează acțiunea.

Și acum este momentul care ne cheamă la acțiune, diferit, dacă ne dorim cu adevărat un rezultat diferit.

Așadar, data viitoare când auzi vocea aceea mică întrebând:
„Sunt demn/ă să am totul?”
Fă o pauză. Ascultă.
Și lasă răspunsul să fie:
„Sunt întreg/ă!”